Ce sunt opțiunile si care este diferența dintre contractele de opțiuni si contractele futures

Contractele de optiuni (Options) si contractele Futures sunt derivative financiare care permit investitorilor sa mizeze pe evolutia ulterioara a pretului unei actiuni, index, ETF, etc. Practic, investitorii au la indemana instrumente financiare cu o capacitate sporita de control al riscului, de speculare a miscarilor de pret, si/sau de hedging (asigurare impotriva unei evolutii negative a propriilor pozitii).

Optiunile ii dau investitorului dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde actiuni la un anume pret atata vreme cat contractul este in derulare. Vanzatorul de optiuni insa are obligatia de a onora contractul in orice moment cumparatorul doreste sa o faca.

Contractele Futures obliga atat cumparatorul (sa cumpere) cat si vanzatorul (sa vanda) la un anumit pret si la o anumita data in viitor (de unde si numele de "Future").

Practic, atat Optiunile cat si Futures permit investitorilor sa cumpere/vanda la un anumit pret si la un anumit moment in timp, mizand pe o evolutie favorabila a pretului in raport cu directia contractului lor (pentru crestere sau scadere). Pietele de tranzactionare pentru aceste produse sunt insa foarte diferite atat in ceea ce priveste modul de functionare, necesarul de capital, precum si riscurile asociate fiecarui tip de tranzactie.

In mare parte, contractele de optiuni sunt accesibile tuturor investitorilor, pe cand contractele futures necesita capitaluri insemnate, ofera posibilitati mai reduse de control al riscului, si nu sunt accesibile investitorilor amatori. Riscurile asociate contractelor futures sunt mult mai insemnate decat cele asociate contractelor de optiuni.

OPTIUNILE

Exista doua tipuri de contracte de optiuni: Call si Put.

Un contract de tip Call ofera cumparatorului optiunea de a cumpara un activ (o actiune) la un anumit pret pana la o anumita data (expirare). Vanzatorul are obligatia de a livra (vinde) acel activ la pretul contractat oricand pana la data de expirare in cazul in care cumparatorul o cere (exista si un tip de optiuni care nu pot fi executate decat la data expirarii, insa 99% dintre contractele de optiuni permit executia oricand pana la data expirarii).

Un contract de tip Put  ofera cumparatorului optiunea de a vinde un activ (o actiune) la un anumit pret pana la o anumita data (expirare). Vanzatorul are obligatia de a cumpara acel activ la pretul contractat oricand pana la data de expirare.

Contractele de optiuni au un multiplicator de 100, ceea ce inseamna ca un contract de optiuni are ca baza 100 de actiuni ale companiei tranzactionate.

Sa luam un exemplu:

Pretul actiunii Coca-Cola (KO) este $47 la data de 15 iulie 2020. Un investitor doreste sa cumpere 100 de actiuni KO, mizand pe faptul ca pretul KO va creste in urmatoarea luna cu cateva procente. El poate cumpara actiunile pe loc, cu pretul de $4700.

Totusi, daca pretul ar scadea, sa zicem cu 10%, el ar pierde 10% din cei $4700, adica $470. Prin urmare, pentru a evita un astfel de risc, el achizitioneaza un contract Call cu scadenta la 21 August 2020, la o valoare a KO de $47.5 pe actiune (strike price), contract care il costa $143 (care inseamna $1.43 pentru fiecare dintre cele 100 de actiuni).

Sa vedem care sunt posibilitatile lui din acest moment.

1. Pretul KO creste cu mai mult de $1.43, sa zicem la $53 pe actiune. In acest caz, investitorul nostru poate executa contractul, retinand in final diferenta dintre pretul de $53 (la care este KO in acest moment) si $47.5 (pret la care s-a contractat optiunea). Profit = 100 x (53-47.5) = $550. Din aceasta diferenta el trebuie sa mai scada pretul pe care l-a platit pe contractul de optiuni: $143. Profit final = $550-$143 = $407
2. Pretul KO creste cu mai putin de $1.43, sau scade. In acest caz, valoarea optiunii va tinde catre zero, pe masura ce ne apropiem de expirarea contractului. Ce a obtinut investitorul nostru? Daca pretul KO a scazut cu mai mult de $1.43, el a gestionat riscul de a pierde mai multi bani decat cei $143 pe care i-a platit initial. Daca pretul s-a mentinut, a scazut putin sau a crescut putin, el pierde cei $143.
3. Tot capitalul pe care l-a riscat investitorul nostru a fost suma de $143, reusind insa sa "controleze" miscarea de pret corespunzatoare unui activ de $4700.

Aceeasi logica se poate aplica si in cazul unui contract de tip Put, vanzatorul nostru detinand cele 100 de actiuni, si cumparand un contract Put, pentru a se pazi de o potentiala scadere  a pretului actiunilor detinute.

Contractele de optiuni se tranzactioneaza si in combinatii de 2, 3 sau 4 contracte, iar aceste combinatii se numesc strategii.

Contractele de optiuni ofera cel mai eficient si sofisticat instrument de control al riscului si/sau speculare a miscarilor de pret, fiind in acelasi timp si cele mai accesibile instrumente aflate la dispozitia investitorilor incepatori.

FUTURES

Un contract futures reprezinta o obligatie de a cumpara/vinde un activ financiar la o data ulterioara si la un pret dinainte stabilit. Aceste contracte sunt cel mai frecvent folosite la tranzactionarea marfurilor (petrol, aur, cupru, porumb, cafea, etc.) si la tranzactionarea produselor financiare de tip index (S&P500, Nasdaq). Mai rar se folosesc pentru active individuale de tip actiuni, aceste tranzactii ocupand un volum nesemnificativ in piata finaciara.

Contractele futures pentru marfuri se realizeaza cu settlement in natura (se livreaza fizic produsele respective la data de expirare a contractului), pe cand cele care au la baza produse de tip index se finalizeaza in cash (se transfera diferenta din contul pierzator in cel castigator).

Sa luam un exemplu:

Un producator de argint (o firma care detine mine de argint) are estimata o productie de 50000 de uncii de argint (aprox. 1417.5 kg) pentru luna Septembrie 2020. Pentru a se asigura impotriva unei eventuale scaderi a pretului argintului in urmatoarele doua luni (pana in momentul cand marfa e pregatita de vanzare), el va vinde 10 contracte futures cu un pret de $19,75 per uncie. Fiecare contract corespunde unui volum de 5000 de uncii de argint. Cele 10 contracte ii asigura o incasare de $987500.

In caz ca pretul argintului scade, producatorul nostru s-a asigurat ca mentine o profitabilitate care ii convine. Evident, incaz ca pretul creste, el va pierde un potential profit aditional, intrucat la sfarsitul lunii septembrie, el va livra fizic cele 50000 de uncii (Oz) la pretul din contractul futures.

In cazul contractelor futures pe produsele de tip index, care au settlement in cash, un investitor cumpara un contract futures pentru S&P500, cu expirare la sfarsitul lunii septembrie. Fiecare contract corespunde unui volum de 50 de "actiuni" S&P500. Daca, sa zicem, pretul  SPX (S&P500) creste de la $3199 la $3245, investitorul nostru va incasa diferenta ($3345-$3199=$146) multiplicata cu 50. Deci 50 x $146 = $7300. Banii pleaca direct din contul celui ce pierde (vanzatorul contractului, in cazul de fata) in contul celui ce obtine profit (cumparatorul contractului).